Iarna mult te-am asteptat,
Asemeni unui copil,
Cu zambet larg, degajat,
Ca pe-o doamna te-am primit.
M-am iubit cu tine-adesea,
Cand pe fata-mi te topeai,
Incercand sa-mi strecor pasul,
Prin a tale guri de rai.
Din mantia ta cea alba,
Plasmuit-am un strajer,
Acel Domn ,,om de zapada,,
Ce-n viata ti-e partener.
Ti-am simtit prietenia,
Rece... ce e drept sa-ti spun,
Cand pe-aleea din ograda,
Incercam sa-mi croiesc drum.
E februarie...si doi
Nu credeam sa-ti scuturi poala,
Nu-i decembrie, la noi,
Dar din nou rastorni cu oala.
Cat cuprinzi cu ochi-n jur,
Totu-i alb.Strat de omat.
Soarele stii sa mi-l furi,
Si-l ascunzi sub al tau val.
Uf! Ce vant!Ce frig! Ce vreme!
Stai ca mama grijulie,
Nu te gandi, nu te teme,
Ne-o fi bine, fara tine!
M-am jucat destul cu tine,
Iarna draga...lung-ai fost,
Dar fa-i loc si primaverii,
N-o mai tine-n adapost.
Ghioceii au iesit,
Si pe strat si-au pus amprenta,
Ma gandesc ca ti-a trecut,
Tie pe aicea vremea.
Ia-ti traistuta si toiagul,
Si trasura...Pleci la drum,
Ne-om vedea ...A cata oara!?!
In decembrie...de-acum!!
